O saptamana in Apuseni (iulie2008)

Mi-am luat o saptamana de conced cu gandu' la Apuseni.
Pe 30 iunie am plecat din Ploiesti cu masina spre Brasov-Sighisoara-Tg Mures-Turda. De la Turda am luat-o spre Campeni pana la Buru unde am facut stanga spre Rimetea unde am si ajuns pe la 13:00. Am lasat masina in centru, am pus bocancii in picioare, rucsacul de tura in spate si am cautat CA spre Piatra Secuiului. Marcajul porneste de la ulita de langa primarie, trece si pe langa o veche moara de apa, apoi strabate pajistea pana la stanca. Se urca pieptis pe firul vaii unde marcajul e f prezent (spre deosebire de restul traseului). In 1,5h eram sus. Dupa minutele de contemplare a panoramei am continuat mica noastra drumetie pe creasta verde cu gandul unei coborari spre Coltesti. Pe un varf este un fel de borna de beton vopsita in culorile drapelului maghiar, pe un altul este un stalp ff ruginit. Nu stiu care din ele este vf. P. Secuiului dar nici nu prea conteaza cata vreme peisajul este deosebit. O parapanta rosie sfideaza gravitatia, un soim pluteste maiestos. La coborare o gainusa de munte se straduie a ne convinge ca e ranita… are cuibul sau puii prin preajma. Trecem prin campuri de mac alb si de trandafiri si ajungem la drum. In 1/2h suntem iar la masina. E ora 17:00 - ne refacem proviziile de apa si plecam mai departe caci mai avem pana in Ch Ramet unde vrem sa punem cortul. Parcugem Cheile Valisoarei apoi Aiud, Teius. Aici am facut dreapta pe valea Geoagiului. Drumul e asfatlat la inceput (se lucreaza la amenajarea lui) dupa care e destul de rau - drum de tara - praf, max 20 la ora. Ca sa ajungem la Manastirea Ramet trecem pe un pod in stanga (este indicator). Frumoasa manastire… si ce loc mirific. Am pus cortul dupa manastire langa niste cabanute. Chiar de aici porneste un drum greu practicabil care face legatura cu satul Ramet. La ora 20:00 eram deja in cort si ascultam ploaia:). Am mancat ceva si ne-am culcat.
01 iulie ora 08:00 trezirea, am mancat, am strans cortu si am lasat masina chiar in fata Manastirii. Bocancii in picioare, rucsacelul de tura in spate, betele in maini si la drum. Aveam "furnici pe toata talpa" - mergem in Ch Ramet. Am trecut de Cab. Cheile Ramet, de vile si vilisoare pana in poiana unde se termina drumul - poiana plina de gunoaiele unor alte civilizatii inferioare:(. De-abea de aici incepe "Minunatia". Valea se strange intre peretii verticali de calcar. Un portal imens prin care trece apa poate fi evitat prin stanga. Urmeaza o portiune unde nu mai poti trece decat prin apa. Ne dascalatam, ne suflecam si ne bagam:). E un cablu pe stanga (cum urci sau dreapta geografic) apoi un bolovan imens unde strangi un pic din dinti ca sa-l treci printr-un ramonaj intre el si peretele mazgos/alunecos. Stransul din dinti e sanatos si absolut necesar ca sa nu se intample ceva dureros cum ar fi alunecarea intre… Odata trecuti ma uit inainte sa vedem ce ne mai asteapta. O alta trecere prin apa… Dar oare s-o putea?? Pe dreapta e un cablu pe perete la doi-trei metri de nivelul apei. Fac o mica incusiune spre el… e greu de trecut. Ma intorc si studiez posibilitatea trecerii chiar prin apa. Sondez cu batu si inaintez f incet chiar pe partea cu cablu. E pat stabil de nisip. Pe aici, apa are maxim 1,20m adancime ceea ce e suficient sa simti la OO cat de rece este. Bucuria trecerii de acest "obstacol" este mai mare. Inaintam pe firul cheilor fara sa mai avem alte emotii in afara celor obisnuite de vazut, mirosit, ascultat… Ajungem la indicator: CA se continua spre satul Cheia, noi o luam in dreapta, pe brana Caprelor, TA ca sa ne intoarcem la manastire. Interesant, frumos, spectaculos. Admiram cheile de sus. "Nu strica sa am casca pe cap" - ma gandesc - daca se desprinde o piatra de aici, cel de jos din chei nici nu o sa stie ce la lovit… Dar ce e in fata… zgomot, fasait… vegetatia se misca… si apar doua… "Doamne ce ne-ati speriat! Ziua Buna! Unde mergeti?"… maicute transpirate, cu desagele pe umar, in picioare cu paslari. "Noi spre manastire." "Apoi, noi vrem s-ajungem in satul Cheia sa luam ceva de acolo si ii tare greu pe-aci, da n-avem incotro, pe chei pe jos nu sa poate ca e apa, cred" zise a doua maicuta in timp ce-si stergea transpiratia. Fata-i rosie trada un efort fizic deosebit. "Da, e apa pe chei, ii raspunsei, dar si pe-aci e greu!" "Ne-om descurca. Doamne-ajuta!" "Doamne-ajuta!" si ne-am despartit. Poteca ajunge la niste rupturi de panta, saritori care te scot in firul vaii, in chei. Le-am coborat cu grija si, ajuns in fir, tre sa traversezi apa prin vad sa ajungi la poteca CA. Ne-am oprit la odihna, apa si stam asa si ma gandeam ce vointa pe maicutele astea sa catere ele pe brana… in scurt timp am fo inapoi la masina, am mancat si am intrat in curtea manastirii unde am admirat bisericuta veche si muzeul. Am plecat inapoi spre Teius apoi dreapta pe valea Galdei prin Mesentea, Benic, Galda de Sus, Cheile Galzii, Poiana Galdei, Cheile Intregalde, Modolesti, Intregalde. Am oprit la intersectia din Intregalde - un indicator vechi ne arata ca inainte ajungem la Mogos, iar in stanga la Necrilesti. Era evident ca am trecut fara sa ne dam seama de Cab. Intregalde (care este parasita/degradata). Era deja 21:00. Vad o femeie in gradina ei:) "Seara Buna! N-aveti un loc de cort pe la Dumneavoastra prin curte?" "Cum de nu! Da de unde veniti?" "De la Ramet" "Hai sa va arat unde-i locu" si asa in timp ce puneam cortu am mai vorbit de una de alta, ne-a dat lapte proaspat 2l pe care... i-am baut:). Am si facut o supa la primus si somn de voie.
02 iulie ora 07:33 trezirea: "Ce auzi tu, mielule?/Coasa-n iarba, Domnule!" in fasait de coasa. "Buna Dimineata! V-am trezit" "Neata! Daca deranjeaza… il strangem imediat" Si asa am strans cortu', alti 2l de lapte pe care... i-am baut:) si ceva mancare, iar bocanci in picioare, rucsacu in spate, batu de treking si … la drum. Prin Cheile Galditei spre Necrilesti. Am vazut 2 valtori ambele functionale - stramosi ai masinilor de spalat - am intrebat un batran trecut de 80 ani cam cat de veche e o valtoare si ne-a raspuns ca bunicul lui a pomenit-o tot asa - de unde rezulta vreo 150 ani (~ 5 generatii). Pe la 12:00 eram la masina. I-am multumit gazdei pentru toate, am cumparat si 2l de miere:) si inca 2 litrii de lapte pe care... mai tarziu, i-am baut si am plecat. Oprit la Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Mesentea (1778) unde am avut noroc sa ne deschida cineva sa vedem si interiorul. Apoi Alba Iulia cu "Traseul celor Trei Fortificatii". Am stat la terasa unde am comandat pizza si bere. Io n-am baut bere, da am baut apa. Ceea ce nu m-a consolat deloc. Am inghitit in sec si-am plecat mai departe spre alt loc de vis: Pietrele Ampoitei, am lasat masina jos la asfalt am luat bagaju in spate si ne-am croit drum pana la baza acestor minunate calcare. Pana la caderea serii am admirat asfintitul in strigatele ascutite ale unor ulii ce se harjoneau pe fruntile albe.
03 iulie ora 08:00 trezirea, strangerea taberei, la 09:00 am plecat spre Cheile Ampoitei. Foarte frumoase. La Lunca Ampoitei am mancat apoi iar la drum de-ntors in principala si dreapta spre Zlatna. Ne-am abatut spre Cheile Fenesului (Caprei) - meritata abatere. Din Zlatna este indicator catre Cheile Glodului si Cheile Cibului. Dintr-o privire ne-am hotarat sa mergem si iata-ne in Almasul Mare. Ne-am oprit la muzeul Emilian Achim. Inimos om. 3 ore am vizitat ce a strans in casa si curtea lui. Am vorbit povesti si ne-am despartit cu greu… Pana in satul Glod e drum de tara. Apa care trece pe aici este poluata de minele inchise dar neecologizate. Am lasat masina si am purces pe jos in Cheile Glodului. Este dezolant. Apa este alburie (sunt depuneri albe pe pietrele de sub nivelul apei), iar ce este deasupra apei este rosiatic. Sunt niste contraste f bune pentru poze faine:(. In rest gunoaiele aruncate de tot satu'. Rusinica!!!! M-am simtit f rau aici. Nici nu am mai parcurs cheile pana la capat sa iesim in Ardeu. In ciuda gustului amar (de glod:() e ceva pe-aci care ma cheama. Care aveti pasiune de foto veniti la Glod! Nu o sa regretati. Sunt niste culori… RARE! Da sa nu va prinda ploaia ca sigur aflati de ce ii zice Glod:). Si iar masina si drum si praf pana in satul Cheile Cibului. E o Manastire in constructie. O sa fie tare frumoasa ca si locurile de aici. Am intrat in vorba cu o femeie si pana seara am tot vorbit:). Seara merge la locul unde sunt duse vaca si boii undeva cam la trei sferturi de ora de urcat prin padure, mulge vaca si coboara cu cei 5-6 litrii de lapte. Dimineata la fel. Din laptele asta 4l il da la vitica din grajd si restu noua:). Sa vezi frumoasa de vitica ce soarbe pofticioasa laptele din galeata si nu mai vrea sa-si scoata capu de acolo decat cu lupte grele:). Paduraru' satului si-a facut helesteu. Pe mal am pus cortul dupa lasarea serii si l-am strans dis-de-dimineata. In susur de izvor am dormit ca niste prunci.
04 iulie dupa ce am strans cortul am mers pe drumul de munte ce duce la Bacaia. Nimic foarte spectaculos doar Liniste, Padure, Natura, Verde si un Om batran sprijinind un toiag batran pazea o vaca si doua capre si doi caini unu flocos, mare,cenusiu si unu sfrijit, mic si negru. Asta mic si negru nu era tacsu' ca nu respira greu, in schimb el este cel mai iubit dintre cainii stanei pentru ca intoarce turma intocmai cum vrea stapanu'. Am aflat mai tarziu ca era liber cateva zile si-si petrecea cu Batranul aceste zile urmand sa se intoarca la stana sa-si faca meseria:)! Eu iar ma las patruns de dulcele grai ardelean si-ii dau binete si aflu ca ve spusei deja de caine si ce credeti: Batranu' era tacsu! Femeii cu laptele! Si simt iar Fluidul Ancestral al acestor locuri in care nimic nu e bezmetic si intamplator (ca la oras) ci totul se desfasoara dupa tipicuri foarte vechi randuite de EL Insusi. Bacaia e un sat obisnuit cu Biserica monument istoric intretinuta cu putin de putinii enoriasi batrani ramasi la vetrele lor darapanate. Copiii, nepotii sunt la oras sau in Spania, Italia. Este locul unde aparent nu se intampla NIMIC. Doar aparent! Femeia cu laptele are mobil si are agenda ca Domn' Presedinte. Are cabina telefonica in poiana unde isi tine animalele. Acolo e semnal. Deschide agenda si formeaza: 0… 7… "Alo! Cumnate, sa vii maine pe la 10:00 la coasa la mine. Apoi pe Sambata asta sa ma ajuti cu boii astia doi ca vreau sa-I duc la targ. Da, coboara si barbatu meu de la stana Vineri seara si mergem cu totii! Vine si tata! Hai ca ne-om descurca noi!" Pe la 13:00 eram inapoi la masina. Ne-am luat ramas bun si am plecat mai departe!... La Rosia Montana am ajuns prea tarziu ca sa mai putem vizita muzeul si galeriile romane:(. Ploua cu galeata. Apoi Campeni, Vadu Motilor, Albac, Scarisoara, Garda de Sus si dreapta pana la Garda Seaca. Ne gasim repede o pesiune si parcam. E deja tarziu pentru traseu asa ca punem cortu si ne aranjam burtile. Si bere ca nu mai conduc azi! Nu ma pot abtine si dau ocol pensiunii. Poteca TR spre ghetarul de la Scarisoara porneste chiar de langa acesta pensiune - 3h dus-intors - dupa cum ne confirma si gazda. Somn de voie.
05 iulie la 07:30 suntem in picioare, strangem cortu, mancam cate ceva si bocanci, rucsacel, bat si tzushti pe TR in sus prin padure sa vedem si noi minune de ghetar. In padure ne intalnim cu multe afine. N-am mai facut atatea genoflexiuni de la generala. La 9:15AM eram la intrare la Ghetar. A venit si ghidu pe la 9:30 si am intrat (5 RON) si am stat ceva… pana de ne-au inghetat degetele pe ap foto:). Bisericuta e luminata cu proiectoare rosiatice. Au iesit unele poze de juri ca-i lava acolo nu gheata! Inapoi la masina si mers pana la Casa de Piatra. Aici e limita PNA. Lasam masina (3 RON) si bocanci, rucsacel, bat plecam pe la 13:00 spre cab. Padis (dus-intors 5h dupa socoteala mea). Trecem de Coiba Mare fara sa oprim se termina drumul si o luam drept in sus pe pajiste. Vremea e buna. Vizibilitatea excelenta ne permite orientarea rapida catre N peste culmile domoale/inierbate. Stanele sunt cele care ne obligam la proba de Slalom Urias care ne intarzie oarecum inaintarea. Ne bucuram de privelisti, de aer, de verde, de fragute mari cum n-am mai vazut pana acum. Iesim la drumul pietruit ce duce in stanga la cabana, unde ajungem si noi dupa 1/2h (in total 1+1/2h de la Casa de Piatra). Se construieste la Padis ceva vile noi. Sunt casute noi cu 50Ron/noapte de pat, casute vechi si butoaie pentru cine e fan dormit in butoi. Eu sunt fan butoi plin cu vin:) sau bere:). Cabana veche este "dedicata" celor care muncesc la vile. Am luat cate 2 mici de fes cu 2 Ron / buc si cu ce mai aveam in traista ne-am potolit ghiorturile. N-am zabovit prea mult ca nu aveam de ce. Asa jipuri si alte motoare vedem la oras. Lume pestrita, galagie, business, corturi multe. La 16:30 am decolat inapoi spre Casa de Piatra. Trecand pe langa o stana imi vine ideea sa-l intreb pe ciobanul ce trebaluia pe-acolo daca vrea un sfert de paine, o conserva de pateu si trei rosii adica tot ce mai aveam de mancare la noi. "Nu vrem nimic in schimb". "Da, daca nu va mai sunt de trebuinta. Stati asa ca va dau ceva branza". Am primit pentru ca era cu draga inima! Ne-am oprit la un izbuc fain apoi la Coiba Mare si pe la 18:00 am fo inapoi la masina. La ora 20:00 eram la casa memoriala Avram Iancu din comuna Vidra. Aflam unde-I persoana ce deschide muzeul si vorbim pentru dimineata la 9. Am cautat loc de cort si am gasit prin amabilitatea unei batrane chiar In curtea de langa casa memoriala. Am pus cortu, supa la primus si bereeee. Povesti pana tarziu ca babuta nu era una obisnuita. La 30 ani i-a paralizat sotu, l-a ingrijit vreo 25 ani pana a murit si acum avea puterea sa rada cu noi cand era de gluma. Sa ai simtu umorului la varsta aia (peste 80 ani) dupa o viata grea este lucru rar. Fusese supraveghetoare la muzeu - macar serviciul a fost usor langa casa. Am dormit in noaptea asta ca in sanul lui Avram (Iancu).
06 iulie la 08:00 trezirea, mancare, strangem tot si la 9:00 suntem la muzeu sa vedem, sa auzim. Frumos! Ne luam ramas bun si purcedem la drumul de intoarcere spre casa. La 12:00 suntem iar la Rosia Montana. Vizitam vechile galerii romane continuate de mai noile abataje romanesti (inchise dupa 2000). Si lunga pana acasa la 23:30.