Iar "am furnici pe toata talpa/ fuge podeaua ca un bec/ asta inseamna ca e timpul/ sa pun bocancii sa plec."
04 august ora 08:00 plecam in formula de 4 (oameni)+1(masina) pe traseul Ploiesti-Targoviste-Pitesti-RmValcea-Brezoi. Dupa Malaia facem stanga si ajungem pe un drum destul de rau pana la baraj la Petrimanu. Admiram peisajul, ne dezmortim ,mancam ceva si plecam spre Voineasa apoi Lacul Vidra, Obarsia Lotrului, Groapa Seaca, Petrosani, Vulcan, Lupeni, Uricani, Campu lui Neag, Campusel II. Aici am ajuns pe la 20:00 si am instalat corturile, am mancat si cativa pasi de recunoastere. Exact de aici porneste poteca ?? Spre Piatra Iorgovanului. Este asfaltat pana aici (acest drum facut celebru de stim noi cine) si se lucreaza in continuare pentru amenajarea lui.
Pe multi copaci sunt placute cu proprietate privata Cascade Empire. Am dormit bustean!
05 august ora 08:00 trezirea am mancat ceva, am strans lucrurile toate si le-am inghesuit in masina, n-am lasat decat bocancii, rucsacelul cu toate cele si batu. Am la mine primul meu sistem de hidratare Platypus care s-a dovedit bun. Face toti banii! La 10:00 am pornit spre Varful Piatra Iorgovanului. Fara probleme de orientare - vreme superba - in 2 ore eram calare pe stanca alba. Cu binoclu am studiat atent Creasta Oslei pe care o aveam in plan pentru urmatoarea zi. Am studiat si spre Plaiu Mic. Deja stiam ca o sa trecem printr-o turma de oi… si uite ciobanu cu cainele lui mic negru sfrijit dar istet foc. Am ajuns langa ei le-am dat binete si am intrat in vorba (erau doi) si am aflat ca sunt din stana de pe Culmea Dragsanului si ca anu asta au vazut putini turisti, sa le facem poze sa le trimitem acasa (si le-am luat adresa si o sa le trimitem poze frumoase cu niste ciobani adevarati ce pastoreau mioare cu lana de aur). Si am ajuns in Saua Plaiul Mic de unde ne-am uitat cu jind spre Poarta Bucurei si celelalte minunatii pe care le stim si am coborat la cab. Buta. Am mancat bine, ne-am refacut proviziile de apa am admirat pastravii din bazinul amenajat langa cabana si am pornit (17:30) spre Saua Scorota. Marcajul e sporadic atat CG cat si Bulina Galbena.Traseul ocoleste pe partea dreapta stana de langa cabana si apoi isi schimba directie spre Vf. Piule si ajunge in final in Saua Scorota unde am prins ceva urme vagi de semnal (orange) care au fost insa suficiente sa putem comunica acasa. CG urca pe Vf Piule, Bulina coboara spre Campusel pe valea Scorota (cu apa). Bine-nteles ca traseul trece in coborare chiar PRIN stana din Scorota. In 5 secunde de la primul latrat eram inconjurati de vreo 7-8 dulai. Am adoptat formatia "arici" pana ciobanii au domolit zarva iscata in linistea vaii. Coborarea a decurs fara alte incidente pana in drumul forestier. Este in portiunea finala de coborare o bucata de chei de toata frumusetea.
06 august ora 09:00 plecam spre creasta Oslei. Am ales varianta de urcare pe langa Campusel I, pe valea Ursului in sus pana la gol alpin. Aceasta creasta se aseamana mult cu cea a Pietrei Craiului inclusiv la lipsa apei. Am alimentat cu apa de unde inca mai era astfel incat sa avem 2l de fes. Am mers in stanga pe sub creasta prin pajistea alpina. Era sa calc pe un serpisor ce se sorea chiar in poteca. Nu era mai lung de 50-60cm si avea modelul in zig-zag. N-am vazut sa aiba sau nu corn la cap da mai bine ca am avut io noroc la necalcat si am ajuns in creasta (daca il calcam poate nu mai ajungeam...) capatul dinspre Campu lui Neag (ora 13:00). Nici un marcaj ceea ce nu ma deranjeaza. E vizibilitate f buna si nu ai cum ratacii pe creasta. Da de jnepenis ai parte din plin pe prima portiune in care si urci accentuat spre primul varf al crestei. Am si gasit termen pentru mersul prin jneapan: jepilibristica. Sa nu care cumva sa folositi acest termen fara acordul cumnatului meu (care este autorul):). Odata trecuti de jnepenis creasta e "curata". Marcaj de creasta BR f slab vizibil ici colo pe calcare. Panorama fantastica asupra Retezatului, Piule, Piatra Iorgovanului, Godeanu, Lacul lui Iovan. Sapca isi face datoria sa-mi protejeze inteligenta la asa fluid de lava solara. Apa scade alarmant de repede din Platypus (sistem de hidratare). Daca as avea o masura exacta a distantei parcurse pe creasta v-as putea spune cu ce viteza medie am parcurs-o in… litrii la 1000 de metrii:). La ora 16:00 am inceput coborarea din creasta. Ochisem io niste drumuri forestiere pe o culme defrisata ce ne-ar fi condus mai lejer spre drum. Da n-a fost sa fie asa de simplu cum speram… Am trecut mai intai printr-o portiune de ienupar si afine, apoi prin padure deasa, am reusit sa ajung in drumurile ochite in prealabil… drumuri "inecate" in vegetatie. Mi-am luat mustrarile de rigoare, m-am scuzat repede ca "Da de sus se vedea altfel" si am pornit-o inainte sa "deschid" drumu'. "Cu cantec inainte, mars!" Nu ma intrebati ce-am cantat ca nu mai stiu decat ca am ragusit. Eu si… Cerbul de Aur!:) Am castigat apa rece cand am reusit in sfarsit sa ajung in firul vaii la drumul forestier ce iese chiar pe langa Campusel II in drumul lui Basescu. "Prietenii stiu de ce" am cantat pana am ragusit:))). La 17:20 eram la corturi.
07 august ora 14:00 am ajuns la Ponoarele (langa Baia de Arama in Podisul Mehedinti). Lacul Zaton este secat. Am intrat in gura Pesterii Ponoarele am pozat Podul lui Dumnezeu. Am plecat spre Baile Herculane prin Baia de Arama. Drum frumos si relativ bun. La 7 Izvoare multa lume, masini, vanzoleala. In Baile Herculane langa statuia impunatorului Hercule cladirile cu arhitectura aparte sunt jalnice/parasite. Initiativa particulara construieste haotic vile/hoteluri noi, viermuiala, aglomeratie. Am instalat tabara intr-o livada spre cheile Pecinisca prin amabilitatea unui localnic propritar al livezii.
08 august dimineata am parcurs scurtele dar frumoasele chei Pecinisca. Vom revenii cu siguranta in zona pentru ca sunt multe de vazut/simtit. Deocamdata treburile de-acasa ne chema mult prea devreme din aceasta iesire nu inainte de a mai smulge in viteza (a masinii) o clisura a Dunarii cu ale ei Cazane.
luni, 1 septembrie 2008
Despre "unde dai si unde crapa"
Va spune io cum sa plecati pe V. Morarului si sa ajungeti la Biserica (Neagra) in Brasov.
Raspunsul e simplu (l-am aflat si io de-abea ieri 31 august 2008)... Zmeura s-a copt! Mananci linistit si... de-odata vezi ca nu esti singur... Norocul nostru cu cei 200m care erau intre si ne-au permis o retragere destul de ordonata/nepanicata/fara maro:). Oricum, dupa clipele in care ne-am reperat reciproc nu a incercat sa vina direct spre noi. Si-a continuat ritualul mesei dupa care a coborat chiar in fir in amonte de noi. Se auzeau trosnituri de vegetatie uscata calcata dupa care vegetatia se misca semn ca isi facea "de treaba" coborand spre noi. Probabil ca era intrigat/interesat de micile mogaldete colorate vazute mai jos in fir. Am renuntat la traseu, ne-am intors la Gura Diham si am ajuns la Biserica Neagra in Brasov. V. Morarului e tot acolo si ramane sa o mai facem altadata "cand stapanu' nu-i acasa."
Respect pentru Natura! Ture faine, fara intalniri nedorite cu Mos Martin (adevaratul stapan al zmeurei, al vailor, al padurilor).
Raspunsul e simplu (l-am aflat si io de-abea ieri 31 august 2008)... Zmeura s-a copt! Mananci linistit si... de-odata vezi ca nu esti singur... Norocul nostru cu cei 200m care erau intre si ne-au permis o retragere destul de ordonata/nepanicata/fara maro:). Oricum, dupa clipele in care ne-am reperat reciproc nu a incercat sa vina direct spre noi. Si-a continuat ritualul mesei dupa care a coborat chiar in fir in amonte de noi. Se auzeau trosnituri de vegetatie uscata calcata dupa care vegetatia se misca semn ca isi facea "de treaba" coborand spre noi. Probabil ca era intrigat/interesat de micile mogaldete colorate vazute mai jos in fir. Am renuntat la traseu, ne-am intors la Gura Diham si am ajuns la Biserica Neagra in Brasov. V. Morarului e tot acolo si ramane sa o mai facem altadata "cand stapanu' nu-i acasa."
Respect pentru Natura! Ture faine, fara intalniri nedorite cu Mos Martin (adevaratul stapan al zmeurei, al vailor, al padurilor).
marți, 26 august 2008
O saptamana in Apuseni (iulie2008)
Mi-am luat o saptamana de conced cu gandu' la Apuseni.
Pe 30 iunie am plecat din Ploiesti cu masina spre Brasov-Sighisoara-Tg Mures-Turda. De la Turda am luat-o spre Campeni pana la Buru unde am facut stanga spre Rimetea unde am si ajuns pe la 13:00. Am lasat masina in centru, am pus bocancii in picioare, rucsacul de tura in spate si am cautat CA spre Piatra Secuiului. Marcajul porneste de la ulita de langa primarie, trece si pe langa o veche moara de apa, apoi strabate pajistea pana la stanca. Se urca pieptis pe firul vaii unde marcajul e f prezent (spre deosebire de restul traseului). In 1,5h eram sus. Dupa minutele de contemplare a panoramei am continuat mica noastra drumetie pe creasta verde cu gandul unei coborari spre Coltesti. Pe un varf este un fel de borna de beton vopsita in culorile drapelului maghiar, pe un altul este un stalp ff ruginit. Nu stiu care din ele este vf. P. Secuiului dar nici nu prea conteaza cata vreme peisajul este deosebit. O parapanta rosie sfideaza gravitatia, un soim pluteste maiestos. La coborare o gainusa de munte se straduie a ne convinge ca e ranita… are cuibul sau puii prin preajma. Trecem prin campuri de mac alb si de trandafiri si ajungem la drum. In 1/2h suntem iar la masina. E ora 17:00 - ne refacem proviziile de apa si plecam mai departe caci mai avem pana in Ch Ramet unde vrem sa punem cortul. Parcugem Cheile Valisoarei apoi Aiud, Teius. Aici am facut dreapta pe valea Geoagiului. Drumul e asfatlat la inceput (se lucreaza la amenajarea lui) dupa care e destul de rau - drum de tara - praf, max 20 la ora. Ca sa ajungem la Manastirea Ramet trecem pe un pod in stanga (este indicator). Frumoasa manastire… si ce loc mirific. Am pus cortul dupa manastire langa niste cabanute. Chiar de aici porneste un drum greu practicabil care face legatura cu satul Ramet. La ora 20:00 eram deja in cort si ascultam ploaia:). Am mancat ceva si ne-am culcat.
01 iulie ora 08:00 trezirea, am mancat, am strans cortu si am lasat masina chiar in fata Manastirii. Bocancii in picioare, rucsacelul de tura in spate, betele in maini si la drum. Aveam "furnici pe toata talpa" - mergem in Ch Ramet. Am trecut de Cab. Cheile Ramet, de vile si vilisoare pana in poiana unde se termina drumul - poiana plina de gunoaiele unor alte civilizatii inferioare:(. De-abea de aici incepe "Minunatia". Valea se strange intre peretii verticali de calcar. Un portal imens prin care trece apa poate fi evitat prin stanga. Urmeaza o portiune unde nu mai poti trece decat prin apa. Ne dascalatam, ne suflecam si ne bagam:). E un cablu pe stanga (cum urci sau dreapta geografic) apoi un bolovan imens unde strangi un pic din dinti ca sa-l treci printr-un ramonaj intre el si peretele mazgos/alunecos. Stransul din dinti e sanatos si absolut necesar ca sa nu se intample ceva dureros cum ar fi alunecarea intre… Odata trecuti ma uit inainte sa vedem ce ne mai asteapta. O alta trecere prin apa… Dar oare s-o putea?? Pe dreapta e un cablu pe perete la doi-trei metri de nivelul apei. Fac o mica incusiune spre el… e greu de trecut. Ma intorc si studiez posibilitatea trecerii chiar prin apa. Sondez cu batu si inaintez f incet chiar pe partea cu cablu. E pat stabil de nisip. Pe aici, apa are maxim 1,20m adancime ceea ce e suficient sa simti la OO cat de rece este. Bucuria trecerii de acest "obstacol" este mai mare. Inaintam pe firul cheilor fara sa mai avem alte emotii in afara celor obisnuite de vazut, mirosit, ascultat… Ajungem la indicator: CA se continua spre satul Cheia, noi o luam in dreapta, pe brana Caprelor, TA ca sa ne intoarcem la manastire. Interesant, frumos, spectaculos. Admiram cheile de sus. "Nu strica sa am casca pe cap" - ma gandesc - daca se desprinde o piatra de aici, cel de jos din chei nici nu o sa stie ce la lovit… Dar ce e in fata… zgomot, fasait… vegetatia se misca… si apar doua… "Doamne ce ne-ati speriat! Ziua Buna! Unde mergeti?"… maicute transpirate, cu desagele pe umar, in picioare cu paslari. "Noi spre manastire." "Apoi, noi vrem s-ajungem in satul Cheia sa luam ceva de acolo si ii tare greu pe-aci, da n-avem incotro, pe chei pe jos nu sa poate ca e apa, cred" zise a doua maicuta in timp ce-si stergea transpiratia. Fata-i rosie trada un efort fizic deosebit. "Da, e apa pe chei, ii raspunsei, dar si pe-aci e greu!" "Ne-om descurca. Doamne-ajuta!" "Doamne-ajuta!" si ne-am despartit. Poteca ajunge la niste rupturi de panta, saritori care te scot in firul vaii, in chei. Le-am coborat cu grija si, ajuns in fir, tre sa traversezi apa prin vad sa ajungi la poteca CA. Ne-am oprit la odihna, apa si stam asa si ma gandeam ce vointa pe maicutele astea sa catere ele pe brana… in scurt timp am fo inapoi la masina, am mancat si am intrat in curtea manastirii unde am admirat bisericuta veche si muzeul. Am plecat inapoi spre Teius apoi dreapta pe valea Galdei prin Mesentea, Benic, Galda de Sus, Cheile Galzii, Poiana Galdei, Cheile Intregalde, Modolesti, Intregalde. Am oprit la intersectia din Intregalde - un indicator vechi ne arata ca inainte ajungem la Mogos, iar in stanga la Necrilesti. Era evident ca am trecut fara sa ne dam seama de Cab. Intregalde (care este parasita/degradata). Era deja 21:00. Vad o femeie in gradina ei:) "Seara Buna! N-aveti un loc de cort pe la Dumneavoastra prin curte?" "Cum de nu! Da de unde veniti?" "De la Ramet" "Hai sa va arat unde-i locu" si asa in timp ce puneam cortu am mai vorbit de una de alta, ne-a dat lapte proaspat 2l pe care... i-am baut:). Am si facut o supa la primus si somn de voie.
02 iulie ora 07:33 trezirea: "Ce auzi tu, mielule?/Coasa-n iarba, Domnule!" in fasait de coasa. "Buna Dimineata! V-am trezit" "Neata! Daca deranjeaza… il strangem imediat" Si asa am strans cortu', alti 2l de lapte pe care... i-am baut:) si ceva mancare, iar bocanci in picioare, rucsacu in spate, batu de treking si … la drum. Prin Cheile Galditei spre Necrilesti. Am vazut 2 valtori ambele functionale - stramosi ai masinilor de spalat - am intrebat un batran trecut de 80 ani cam cat de veche e o valtoare si ne-a raspuns ca bunicul lui a pomenit-o tot asa - de unde rezulta vreo 150 ani (~ 5 generatii). Pe la 12:00 eram la masina. I-am multumit gazdei pentru toate, am cumparat si 2l de miere:) si inca 2 litrii de lapte pe care... mai tarziu, i-am baut si am plecat. Oprit la Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Mesentea (1778) unde am avut noroc sa ne deschida cineva sa vedem si interiorul. Apoi Alba Iulia cu "Traseul celor Trei Fortificatii". Am stat la terasa unde am comandat pizza si bere. Io n-am baut bere, da am baut apa. Ceea ce nu m-a consolat deloc. Am inghitit in sec si-am plecat mai departe spre alt loc de vis: Pietrele Ampoitei, am lasat masina jos la asfalt am luat bagaju in spate si ne-am croit drum pana la baza acestor minunate calcare. Pana la caderea serii am admirat asfintitul in strigatele ascutite ale unor ulii ce se harjoneau pe fruntile albe.
03 iulie ora 08:00 trezirea, strangerea taberei, la 09:00 am plecat spre Cheile Ampoitei. Foarte frumoase. La Lunca Ampoitei am mancat apoi iar la drum de-ntors in principala si dreapta spre Zlatna. Ne-am abatut spre Cheile Fenesului (Caprei) - meritata abatere. Din Zlatna este indicator catre Cheile Glodului si Cheile Cibului. Dintr-o privire ne-am hotarat sa mergem si iata-ne in Almasul Mare. Ne-am oprit la muzeul Emilian Achim. Inimos om. 3 ore am vizitat ce a strans in casa si curtea lui. Am vorbit povesti si ne-am despartit cu greu… Pana in satul Glod e drum de tara. Apa care trece pe aici este poluata de minele inchise dar neecologizate. Am lasat masina si am purces pe jos in Cheile Glodului. Este dezolant. Apa este alburie (sunt depuneri albe pe pietrele de sub nivelul apei), iar ce este deasupra apei este rosiatic. Sunt niste contraste f bune pentru poze faine:(. In rest gunoaiele aruncate de tot satu'. Rusinica!!!! M-am simtit f rau aici. Nici nu am mai parcurs cheile pana la capat sa iesim in Ardeu. In ciuda gustului amar (de glod:() e ceva pe-aci care ma cheama. Care aveti pasiune de foto veniti la Glod! Nu o sa regretati. Sunt niste culori… RARE! Da sa nu va prinda ploaia ca sigur aflati de ce ii zice Glod:). Si iar masina si drum si praf pana in satul Cheile Cibului. E o Manastire in constructie. O sa fie tare frumoasa ca si locurile de aici. Am intrat in vorba cu o femeie si pana seara am tot vorbit:). Seara merge la locul unde sunt duse vaca si boii undeva cam la trei sferturi de ora de urcat prin padure, mulge vaca si coboara cu cei 5-6 litrii de lapte. Dimineata la fel. Din laptele asta 4l il da la vitica din grajd si restu noua:). Sa vezi frumoasa de vitica ce soarbe pofticioasa laptele din galeata si nu mai vrea sa-si scoata capu de acolo decat cu lupte grele:). Paduraru' satului si-a facut helesteu. Pe mal am pus cortul dupa lasarea serii si l-am strans dis-de-dimineata. In susur de izvor am dormit ca niste prunci.
04 iulie dupa ce am strans cortul am mers pe drumul de munte ce duce la Bacaia. Nimic foarte spectaculos doar Liniste, Padure, Natura, Verde si un Om batran sprijinind un toiag batran pazea o vaca si doua capre si doi caini unu flocos, mare,cenusiu si unu sfrijit, mic si negru. Asta mic si negru nu era tacsu' ca nu respira greu, in schimb el este cel mai iubit dintre cainii stanei pentru ca intoarce turma intocmai cum vrea stapanu'. Am aflat mai tarziu ca era liber cateva zile si-si petrecea cu Batranul aceste zile urmand sa se intoarca la stana sa-si faca meseria:)! Eu iar ma las patruns de dulcele grai ardelean si-ii dau binete si aflu ca ve spusei deja de caine si ce credeti: Batranu' era tacsu! Femeii cu laptele! Si simt iar Fluidul Ancestral al acestor locuri in care nimic nu e bezmetic si intamplator (ca la oras) ci totul se desfasoara dupa tipicuri foarte vechi randuite de EL Insusi. Bacaia e un sat obisnuit cu Biserica monument istoric intretinuta cu putin de putinii enoriasi batrani ramasi la vetrele lor darapanate. Copiii, nepotii sunt la oras sau in Spania, Italia. Este locul unde aparent nu se intampla NIMIC. Doar aparent! Femeia cu laptele are mobil si are agenda ca Domn' Presedinte. Are cabina telefonica in poiana unde isi tine animalele. Acolo e semnal. Deschide agenda si formeaza: 0… 7… "Alo! Cumnate, sa vii maine pe la 10:00 la coasa la mine. Apoi pe Sambata asta sa ma ajuti cu boii astia doi ca vreau sa-I duc la targ. Da, coboara si barbatu meu de la stana Vineri seara si mergem cu totii! Vine si tata! Hai ca ne-om descurca noi!" Pe la 13:00 eram inapoi la masina. Ne-am luat ramas bun si am plecat mai departe!... La Rosia Montana am ajuns prea tarziu ca sa mai putem vizita muzeul si galeriile romane:(. Ploua cu galeata. Apoi Campeni, Vadu Motilor, Albac, Scarisoara, Garda de Sus si dreapta pana la Garda Seaca. Ne gasim repede o pesiune si parcam. E deja tarziu pentru traseu asa ca punem cortu si ne aranjam burtile. Si bere ca nu mai conduc azi! Nu ma pot abtine si dau ocol pensiunii. Poteca TR spre ghetarul de la Scarisoara porneste chiar de langa acesta pensiune - 3h dus-intors - dupa cum ne confirma si gazda. Somn de voie.
05 iulie la 07:30 suntem in picioare, strangem cortu, mancam cate ceva si bocanci, rucsacel, bat si tzushti pe TR in sus prin padure sa vedem si noi minune de ghetar. In padure ne intalnim cu multe afine. N-am mai facut atatea genoflexiuni de la generala. La 9:15AM eram la intrare la Ghetar. A venit si ghidu pe la 9:30 si am intrat (5 RON) si am stat ceva… pana de ne-au inghetat degetele pe ap foto:). Bisericuta e luminata cu proiectoare rosiatice. Au iesit unele poze de juri ca-i lava acolo nu gheata! Inapoi la masina si mers pana la Casa de Piatra. Aici e limita PNA. Lasam masina (3 RON) si bocanci, rucsacel, bat plecam pe la 13:00 spre cab. Padis (dus-intors 5h dupa socoteala mea). Trecem de Coiba Mare fara sa oprim se termina drumul si o luam drept in sus pe pajiste. Vremea e buna. Vizibilitatea excelenta ne permite orientarea rapida catre N peste culmile domoale/inierbate. Stanele sunt cele care ne obligam la proba de Slalom Urias care ne intarzie oarecum inaintarea. Ne bucuram de privelisti, de aer, de verde, de fragute mari cum n-am mai vazut pana acum. Iesim la drumul pietruit ce duce in stanga la cabana, unde ajungem si noi dupa 1/2h (in total 1+1/2h de la Casa de Piatra). Se construieste la Padis ceva vile noi. Sunt casute noi cu 50Ron/noapte de pat, casute vechi si butoaie pentru cine e fan dormit in butoi. Eu sunt fan butoi plin cu vin:) sau bere:). Cabana veche este "dedicata" celor care muncesc la vile. Am luat cate 2 mici de fes cu 2 Ron / buc si cu ce mai aveam in traista ne-am potolit ghiorturile. N-am zabovit prea mult ca nu aveam de ce. Asa jipuri si alte motoare vedem la oras. Lume pestrita, galagie, business, corturi multe. La 16:30 am decolat inapoi spre Casa de Piatra. Trecand pe langa o stana imi vine ideea sa-l intreb pe ciobanul ce trebaluia pe-acolo daca vrea un sfert de paine, o conserva de pateu si trei rosii adica tot ce mai aveam de mancare la noi. "Nu vrem nimic in schimb". "Da, daca nu va mai sunt de trebuinta. Stati asa ca va dau ceva branza". Am primit pentru ca era cu draga inima! Ne-am oprit la un izbuc fain apoi la Coiba Mare si pe la 18:00 am fo inapoi la masina. La ora 20:00 eram la casa memoriala Avram Iancu din comuna Vidra. Aflam unde-I persoana ce deschide muzeul si vorbim pentru dimineata la 9. Am cautat loc de cort si am gasit prin amabilitatea unei batrane chiar In curtea de langa casa memoriala. Am pus cortu, supa la primus si bereeee. Povesti pana tarziu ca babuta nu era una obisnuita. La 30 ani i-a paralizat sotu, l-a ingrijit vreo 25 ani pana a murit si acum avea puterea sa rada cu noi cand era de gluma. Sa ai simtu umorului la varsta aia (peste 80 ani) dupa o viata grea este lucru rar. Fusese supraveghetoare la muzeu - macar serviciul a fost usor langa casa. Am dormit in noaptea asta ca in sanul lui Avram (Iancu).
06 iulie la 08:00 trezirea, mancare, strangem tot si la 9:00 suntem la muzeu sa vedem, sa auzim. Frumos! Ne luam ramas bun si purcedem la drumul de intoarcere spre casa. La 12:00 suntem iar la Rosia Montana. Vizitam vechile galerii romane continuate de mai noile abataje romanesti (inchise dupa 2000). Si lunga pana acasa la 23:30.
Pe 30 iunie am plecat din Ploiesti cu masina spre Brasov-Sighisoara-Tg Mures-Turda. De la Turda am luat-o spre Campeni pana la Buru unde am facut stanga spre Rimetea unde am si ajuns pe la 13:00. Am lasat masina in centru, am pus bocancii in picioare, rucsacul de tura in spate si am cautat CA spre Piatra Secuiului. Marcajul porneste de la ulita de langa primarie, trece si pe langa o veche moara de apa, apoi strabate pajistea pana la stanca. Se urca pieptis pe firul vaii unde marcajul e f prezent (spre deosebire de restul traseului). In 1,5h eram sus. Dupa minutele de contemplare a panoramei am continuat mica noastra drumetie pe creasta verde cu gandul unei coborari spre Coltesti. Pe un varf este un fel de borna de beton vopsita in culorile drapelului maghiar, pe un altul este un stalp ff ruginit. Nu stiu care din ele este vf. P. Secuiului dar nici nu prea conteaza cata vreme peisajul este deosebit. O parapanta rosie sfideaza gravitatia, un soim pluteste maiestos. La coborare o gainusa de munte se straduie a ne convinge ca e ranita… are cuibul sau puii prin preajma. Trecem prin campuri de mac alb si de trandafiri si ajungem la drum. In 1/2h suntem iar la masina. E ora 17:00 - ne refacem proviziile de apa si plecam mai departe caci mai avem pana in Ch Ramet unde vrem sa punem cortul. Parcugem Cheile Valisoarei apoi Aiud, Teius. Aici am facut dreapta pe valea Geoagiului. Drumul e asfatlat la inceput (se lucreaza la amenajarea lui) dupa care e destul de rau - drum de tara - praf, max 20 la ora. Ca sa ajungem la Manastirea Ramet trecem pe un pod in stanga (este indicator). Frumoasa manastire… si ce loc mirific. Am pus cortul dupa manastire langa niste cabanute. Chiar de aici porneste un drum greu practicabil care face legatura cu satul Ramet. La ora 20:00 eram deja in cort si ascultam ploaia:). Am mancat ceva si ne-am culcat.
01 iulie ora 08:00 trezirea, am mancat, am strans cortu si am lasat masina chiar in fata Manastirii. Bocancii in picioare, rucsacelul de tura in spate, betele in maini si la drum. Aveam "furnici pe toata talpa" - mergem in Ch Ramet. Am trecut de Cab. Cheile Ramet, de vile si vilisoare pana in poiana unde se termina drumul - poiana plina de gunoaiele unor alte civilizatii inferioare:(. De-abea de aici incepe "Minunatia". Valea se strange intre peretii verticali de calcar. Un portal imens prin care trece apa poate fi evitat prin stanga. Urmeaza o portiune unde nu mai poti trece decat prin apa. Ne dascalatam, ne suflecam si ne bagam:). E un cablu pe stanga (cum urci sau dreapta geografic) apoi un bolovan imens unde strangi un pic din dinti ca sa-l treci printr-un ramonaj intre el si peretele mazgos/alunecos. Stransul din dinti e sanatos si absolut necesar ca sa nu se intample ceva dureros cum ar fi alunecarea intre… Odata trecuti ma uit inainte sa vedem ce ne mai asteapta. O alta trecere prin apa… Dar oare s-o putea?? Pe dreapta e un cablu pe perete la doi-trei metri de nivelul apei. Fac o mica incusiune spre el… e greu de trecut. Ma intorc si studiez posibilitatea trecerii chiar prin apa. Sondez cu batu si inaintez f incet chiar pe partea cu cablu. E pat stabil de nisip. Pe aici, apa are maxim 1,20m adancime ceea ce e suficient sa simti la OO cat de rece este. Bucuria trecerii de acest "obstacol" este mai mare. Inaintam pe firul cheilor fara sa mai avem alte emotii in afara celor obisnuite de vazut, mirosit, ascultat… Ajungem la indicator: CA se continua spre satul Cheia, noi o luam in dreapta, pe brana Caprelor, TA ca sa ne intoarcem la manastire. Interesant, frumos, spectaculos. Admiram cheile de sus. "Nu strica sa am casca pe cap" - ma gandesc - daca se desprinde o piatra de aici, cel de jos din chei nici nu o sa stie ce la lovit… Dar ce e in fata… zgomot, fasait… vegetatia se misca… si apar doua… "Doamne ce ne-ati speriat! Ziua Buna! Unde mergeti?"… maicute transpirate, cu desagele pe umar, in picioare cu paslari. "Noi spre manastire." "Apoi, noi vrem s-ajungem in satul Cheia sa luam ceva de acolo si ii tare greu pe-aci, da n-avem incotro, pe chei pe jos nu sa poate ca e apa, cred" zise a doua maicuta in timp ce-si stergea transpiratia. Fata-i rosie trada un efort fizic deosebit. "Da, e apa pe chei, ii raspunsei, dar si pe-aci e greu!" "Ne-om descurca. Doamne-ajuta!" "Doamne-ajuta!" si ne-am despartit. Poteca ajunge la niste rupturi de panta, saritori care te scot in firul vaii, in chei. Le-am coborat cu grija si, ajuns in fir, tre sa traversezi apa prin vad sa ajungi la poteca CA. Ne-am oprit la odihna, apa si stam asa si ma gandeam ce vointa pe maicutele astea sa catere ele pe brana… in scurt timp am fo inapoi la masina, am mancat si am intrat in curtea manastirii unde am admirat bisericuta veche si muzeul. Am plecat inapoi spre Teius apoi dreapta pe valea Galdei prin Mesentea, Benic, Galda de Sus, Cheile Galzii, Poiana Galdei, Cheile Intregalde, Modolesti, Intregalde. Am oprit la intersectia din Intregalde - un indicator vechi ne arata ca inainte ajungem la Mogos, iar in stanga la Necrilesti. Era evident ca am trecut fara sa ne dam seama de Cab. Intregalde (care este parasita/degradata). Era deja 21:00. Vad o femeie in gradina ei:) "Seara Buna! N-aveti un loc de cort pe la Dumneavoastra prin curte?" "Cum de nu! Da de unde veniti?" "De la Ramet" "Hai sa va arat unde-i locu" si asa in timp ce puneam cortu am mai vorbit de una de alta, ne-a dat lapte proaspat 2l pe care... i-am baut:). Am si facut o supa la primus si somn de voie.
02 iulie ora 07:33 trezirea: "Ce auzi tu, mielule?/Coasa-n iarba, Domnule!" in fasait de coasa. "Buna Dimineata! V-am trezit" "Neata! Daca deranjeaza… il strangem imediat" Si asa am strans cortu', alti 2l de lapte pe care... i-am baut:) si ceva mancare, iar bocanci in picioare, rucsacu in spate, batu de treking si … la drum. Prin Cheile Galditei spre Necrilesti. Am vazut 2 valtori ambele functionale - stramosi ai masinilor de spalat - am intrebat un batran trecut de 80 ani cam cat de veche e o valtoare si ne-a raspuns ca bunicul lui a pomenit-o tot asa - de unde rezulta vreo 150 ani (~ 5 generatii). Pe la 12:00 eram la masina. I-am multumit gazdei pentru toate, am cumparat si 2l de miere:) si inca 2 litrii de lapte pe care... mai tarziu, i-am baut si am plecat. Oprit la Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Mesentea (1778) unde am avut noroc sa ne deschida cineva sa vedem si interiorul. Apoi Alba Iulia cu "Traseul celor Trei Fortificatii". Am stat la terasa unde am comandat pizza si bere. Io n-am baut bere, da am baut apa. Ceea ce nu m-a consolat deloc. Am inghitit in sec si-am plecat mai departe spre alt loc de vis: Pietrele Ampoitei, am lasat masina jos la asfalt am luat bagaju in spate si ne-am croit drum pana la baza acestor minunate calcare. Pana la caderea serii am admirat asfintitul in strigatele ascutite ale unor ulii ce se harjoneau pe fruntile albe.
03 iulie ora 08:00 trezirea, strangerea taberei, la 09:00 am plecat spre Cheile Ampoitei. Foarte frumoase. La Lunca Ampoitei am mancat apoi iar la drum de-ntors in principala si dreapta spre Zlatna. Ne-am abatut spre Cheile Fenesului (Caprei) - meritata abatere. Din Zlatna este indicator catre Cheile Glodului si Cheile Cibului. Dintr-o privire ne-am hotarat sa mergem si iata-ne in Almasul Mare. Ne-am oprit la muzeul Emilian Achim. Inimos om. 3 ore am vizitat ce a strans in casa si curtea lui. Am vorbit povesti si ne-am despartit cu greu… Pana in satul Glod e drum de tara. Apa care trece pe aici este poluata de minele inchise dar neecologizate. Am lasat masina si am purces pe jos in Cheile Glodului. Este dezolant. Apa este alburie (sunt depuneri albe pe pietrele de sub nivelul apei), iar ce este deasupra apei este rosiatic. Sunt niste contraste f bune pentru poze faine:(. In rest gunoaiele aruncate de tot satu'. Rusinica!!!! M-am simtit f rau aici. Nici nu am mai parcurs cheile pana la capat sa iesim in Ardeu. In ciuda gustului amar (de glod:() e ceva pe-aci care ma cheama. Care aveti pasiune de foto veniti la Glod! Nu o sa regretati. Sunt niste culori… RARE! Da sa nu va prinda ploaia ca sigur aflati de ce ii zice Glod:). Si iar masina si drum si praf pana in satul Cheile Cibului. E o Manastire in constructie. O sa fie tare frumoasa ca si locurile de aici. Am intrat in vorba cu o femeie si pana seara am tot vorbit:). Seara merge la locul unde sunt duse vaca si boii undeva cam la trei sferturi de ora de urcat prin padure, mulge vaca si coboara cu cei 5-6 litrii de lapte. Dimineata la fel. Din laptele asta 4l il da la vitica din grajd si restu noua:). Sa vezi frumoasa de vitica ce soarbe pofticioasa laptele din galeata si nu mai vrea sa-si scoata capu de acolo decat cu lupte grele:). Paduraru' satului si-a facut helesteu. Pe mal am pus cortul dupa lasarea serii si l-am strans dis-de-dimineata. In susur de izvor am dormit ca niste prunci.
04 iulie dupa ce am strans cortul am mers pe drumul de munte ce duce la Bacaia. Nimic foarte spectaculos doar Liniste, Padure, Natura, Verde si un Om batran sprijinind un toiag batran pazea o vaca si doua capre si doi caini unu flocos, mare,cenusiu si unu sfrijit, mic si negru. Asta mic si negru nu era tacsu' ca nu respira greu, in schimb el este cel mai iubit dintre cainii stanei pentru ca intoarce turma intocmai cum vrea stapanu'. Am aflat mai tarziu ca era liber cateva zile si-si petrecea cu Batranul aceste zile urmand sa se intoarca la stana sa-si faca meseria:)! Eu iar ma las patruns de dulcele grai ardelean si-ii dau binete si aflu ca ve spusei deja de caine si ce credeti: Batranu' era tacsu! Femeii cu laptele! Si simt iar Fluidul Ancestral al acestor locuri in care nimic nu e bezmetic si intamplator (ca la oras) ci totul se desfasoara dupa tipicuri foarte vechi randuite de EL Insusi. Bacaia e un sat obisnuit cu Biserica monument istoric intretinuta cu putin de putinii enoriasi batrani ramasi la vetrele lor darapanate. Copiii, nepotii sunt la oras sau in Spania, Italia. Este locul unde aparent nu se intampla NIMIC. Doar aparent! Femeia cu laptele are mobil si are agenda ca Domn' Presedinte. Are cabina telefonica in poiana unde isi tine animalele. Acolo e semnal. Deschide agenda si formeaza: 0… 7… "Alo! Cumnate, sa vii maine pe la 10:00 la coasa la mine. Apoi pe Sambata asta sa ma ajuti cu boii astia doi ca vreau sa-I duc la targ. Da, coboara si barbatu meu de la stana Vineri seara si mergem cu totii! Vine si tata! Hai ca ne-om descurca noi!" Pe la 13:00 eram inapoi la masina. Ne-am luat ramas bun si am plecat mai departe!... La Rosia Montana am ajuns prea tarziu ca sa mai putem vizita muzeul si galeriile romane:(. Ploua cu galeata. Apoi Campeni, Vadu Motilor, Albac, Scarisoara, Garda de Sus si dreapta pana la Garda Seaca. Ne gasim repede o pesiune si parcam. E deja tarziu pentru traseu asa ca punem cortu si ne aranjam burtile. Si bere ca nu mai conduc azi! Nu ma pot abtine si dau ocol pensiunii. Poteca TR spre ghetarul de la Scarisoara porneste chiar de langa acesta pensiune - 3h dus-intors - dupa cum ne confirma si gazda. Somn de voie.
05 iulie la 07:30 suntem in picioare, strangem cortu, mancam cate ceva si bocanci, rucsacel, bat si tzushti pe TR in sus prin padure sa vedem si noi minune de ghetar. In padure ne intalnim cu multe afine. N-am mai facut atatea genoflexiuni de la generala. La 9:15AM eram la intrare la Ghetar. A venit si ghidu pe la 9:30 si am intrat (5 RON) si am stat ceva… pana de ne-au inghetat degetele pe ap foto:). Bisericuta e luminata cu proiectoare rosiatice. Au iesit unele poze de juri ca-i lava acolo nu gheata! Inapoi la masina si mers pana la Casa de Piatra. Aici e limita PNA. Lasam masina (3 RON) si bocanci, rucsacel, bat plecam pe la 13:00 spre cab. Padis (dus-intors 5h dupa socoteala mea). Trecem de Coiba Mare fara sa oprim se termina drumul si o luam drept in sus pe pajiste. Vremea e buna. Vizibilitatea excelenta ne permite orientarea rapida catre N peste culmile domoale/inierbate. Stanele sunt cele care ne obligam la proba de Slalom Urias care ne intarzie oarecum inaintarea. Ne bucuram de privelisti, de aer, de verde, de fragute mari cum n-am mai vazut pana acum. Iesim la drumul pietruit ce duce in stanga la cabana, unde ajungem si noi dupa 1/2h (in total 1+1/2h de la Casa de Piatra). Se construieste la Padis ceva vile noi. Sunt casute noi cu 50Ron/noapte de pat, casute vechi si butoaie pentru cine e fan dormit in butoi. Eu sunt fan butoi plin cu vin:) sau bere:). Cabana veche este "dedicata" celor care muncesc la vile. Am luat cate 2 mici de fes cu 2 Ron / buc si cu ce mai aveam in traista ne-am potolit ghiorturile. N-am zabovit prea mult ca nu aveam de ce. Asa jipuri si alte motoare vedem la oras. Lume pestrita, galagie, business, corturi multe. La 16:30 am decolat inapoi spre Casa de Piatra. Trecand pe langa o stana imi vine ideea sa-l intreb pe ciobanul ce trebaluia pe-acolo daca vrea un sfert de paine, o conserva de pateu si trei rosii adica tot ce mai aveam de mancare la noi. "Nu vrem nimic in schimb". "Da, daca nu va mai sunt de trebuinta. Stati asa ca va dau ceva branza". Am primit pentru ca era cu draga inima! Ne-am oprit la un izbuc fain apoi la Coiba Mare si pe la 18:00 am fo inapoi la masina. La ora 20:00 eram la casa memoriala Avram Iancu din comuna Vidra. Aflam unde-I persoana ce deschide muzeul si vorbim pentru dimineata la 9. Am cautat loc de cort si am gasit prin amabilitatea unei batrane chiar In curtea de langa casa memoriala. Am pus cortu, supa la primus si bereeee. Povesti pana tarziu ca babuta nu era una obisnuita. La 30 ani i-a paralizat sotu, l-a ingrijit vreo 25 ani pana a murit si acum avea puterea sa rada cu noi cand era de gluma. Sa ai simtu umorului la varsta aia (peste 80 ani) dupa o viata grea este lucru rar. Fusese supraveghetoare la muzeu - macar serviciul a fost usor langa casa. Am dormit in noaptea asta ca in sanul lui Avram (Iancu).
06 iulie la 08:00 trezirea, mancare, strangem tot si la 9:00 suntem la muzeu sa vedem, sa auzim. Frumos! Ne luam ramas bun si purcedem la drumul de intoarcere spre casa. La 12:00 suntem iar la Rosia Montana. Vizitam vechile galerii romane continuate de mai noile abataje romanesti (inchise dupa 2000). Si lunga pana acasa la 23:30.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)