Buila 2010

Au trecut 3 saptamani de cand am fost in Buila si acum am ceva timp sa pun pe hartie cateva impresii.
Incep cu impresiile pentru ca sunt inca puternice si apoi traseele ce imi aduc aminte ca am facut:)
In primul rand e un munte ingrijit. Se vede peste tot asta: poteci curate, indicatoare de lemn (cam vechi da mai merge), marcaje discrete, panouri educative ingenioase (chiar le-am citit pe cele intalnite).
Un munte mai putin “batut”. Multa liniste (Samabata duminica am intalnit doar 3 turisti). Stane “cuminti”.
Am umblat numai pe traseele marcate (omologate) avand la mine printate descrierile de pe site buila.ro si nu am ratacit nici un pic. Marcajele sunt cam sterse/vechi iar potecile nu asa evidente pe anumite potiuni (nu va asteptati la poteci-autostrazi cum sunt in Bucegi). Marcajele trebuie cautate in anumite puncte dar le gasiti repede cu putina atentie.
Vremea frumoasa ne-a permis sa surprindem peisajele superbe jur-imprejur in special Dosul Builei si Capatanii.

4 zile cu tot cu drum din Ploiesti a fost de ajuns pentru creasta principala (portiunea marcata) intre Cacova si Saua Stevioara, Cheile Cheii si Curmatura Comarnice.
In prima zi (dupa drumul Ploiesti - Pietreni) am inceput din Pietreni – Poiana Scarisoara sa urcam pe Cacova pe la Vacarie. Aici se pierde marcajul triunghi rosu care cred ca se continua drept in sus. Noi am luat-o mai in diagonala si am ajuns in marcajul de creasta punct rosu (ca in Crai). Mers lejer pana in Curmatura Builei. Refugiul este in stare foarte buna. Am coborat mai intai pe punct galben apoi drept in jos pe cruce albastra si iar punct galben pana inapoi in Poiana Scarisoara unde am dormit sus in podul acelui mic refugiu cu izvor.
A doua zi cu masinuta pana la Pahomie apoi pe punct albastru pana sus in Saua Stevioara apoi creasta pana in Curmatura Builei si coborare pe punct galben la Patrunsa. E refacut marcajul (PG) si nu ratacesti prin pajistea alpina dar carare nu prea e, inaintarea fiind lenta. Atentie la bolovani si gauri ascunse de smocurile mari de iarba. Nu prea vezi pe ce pui piciorul. Am vazut chiliile cu panouri solare si noua biserica de la Patrunsa. Apoi fuguta la Pahomie sa recuperam masina. Am dormit la Schitul Iezer asta pentru ca la intoarcerea din traseu pe la 8 seara ne-am dat seama ca am uitat cortul acasa. Nu radeti ca e boala care se ia :)) (eu nu o aveam dar am luat-o de la altii)
A treia zi cu masina pana la Canton Cheia. Loc de vis si fiind Luni avem noroc de liniste – este un singur grup mic de turisti parca din Valcea si Bucuresti (doar doua masini). D-l Dumbravescu a trecut o fuga si a lasat pe altcineva la cabana. Putem dormi in camera din spate pentru 25RON de om. Imediat am pornit pe Cheile Cheii. Ne bucuram de fiecare metru din acest labirint fantastic si salbatic, apoi de Brana Caprelor cu peisaje ametitoare. Aici mi-a placut cel mai mult. Am revenit la Canton ocolind mutele pe drum forestier (trecand prin tunel). Seara la foc de tabara am stat la povesti pana noaptea tarziu.
A patra zi am plecat de la Canton pe marcaj triunghi rosu pe care am mers pana in Curmatura Comarnice. Padurea din aceasta zona mi-a parut ca din povesti. Si am auzit eu  ca mai departe trece prin niste poieni minunate - Poiana Piscu cu Brazi, Poiana Fata Piscului, Poiana de Piatra. Ramane pe altadata, pentru ca trebuie sa ne grabim spre casa. In urmatoarea zi, spre seara mancam bors delicios de peste la Sf. Gheorghe in Delta.

Si mi-a venit in minte o poezie care se potriveste ca o manusa.
Am vazut cum

“Langa schit miezul noptii gaseste
fapturi adormite-n picioare. Duhul muschiului
umed umbla prin vagauni.
Din rasarit vin fluturi cat buhele
sa-si caute in focuri cenusa.
La radacinile brazilor, langa blestemul cucutelor
ciobanul pune pamant
peste mieii ucisi de puterile codrului.
Peste muche saltand
fetele stanilor - isi freaca de luna umerii goi,
aventura lor se patrunde suprafireasca
de pulberea luminos starnita din disc ca un roi.
Cai galbeni isi cauta sarea vietii din ierburi.
Mocnind subt copaci Dumnezeu se face
mai mic sa aiba loc ciupercile rosii
sa creasca subt spatele lui.
In sangele oilor noaptea padurii este vis lung si greu.
Pe patru vanturi adanci patrunde somnul in fagi batrani.
Subt scut de stanci, undeva
un balaur cu ochii intorsi spre steaua polara
viseaza lapte albastru furat din stani.”

“In munti” de Lucian Blaga 1926