Cateva amintiri din august08

Iar "am furnici pe toata talpa/ fuge podeaua ca un bec/ asta inseamna ca e timpul/ sa pun bocancii sa plec."
04 august ora 08:00 plecam in formula de 4 (oameni)+1(masina) pe traseul Ploiesti-Targoviste-Pitesti-RmValcea-Brezoi. Dupa Malaia facem stanga si ajungem pe un drum destul de rau pana la baraj la Petrimanu. Admiram peisajul, ne dezmortim ,mancam ceva si plecam spre Voineasa apoi Lacul Vidra, Obarsia Lotrului, Groapa Seaca, Petrosani, Vulcan, Lupeni, Uricani, Campu lui Neag, Campusel II. Aici am ajuns pe la 20:00 si am instalat corturile, am mancat si cativa pasi de recunoastere. Exact de aici porneste poteca ?? Spre Piatra Iorgovanului. Este asfaltat pana aici (acest drum facut celebru de stim noi cine) si se lucreaza in continuare pentru amenajarea lui.
Pe multi copaci sunt placute cu proprietate privata Cascade Empire. Am dormit bustean!
05 august ora 08:00 trezirea am mancat ceva, am strans lucrurile toate si le-am inghesuit in masina, n-am lasat decat bocancii, rucsacelul cu toate cele si batu. Am la mine primul meu sistem de hidratare Platypus care s-a dovedit bun. Face toti banii! La 10:00 am pornit spre Varful Piatra Iorgovanului. Fara probleme de orientare - vreme superba - in 2 ore eram calare pe stanca alba. Cu binoclu am studiat atent Creasta Oslei pe care o aveam in plan pentru urmatoarea zi. Am studiat si spre Plaiu Mic. Deja stiam ca o sa trecem printr-o turma de oi… si uite ciobanu cu cainele lui mic negru sfrijit dar istet foc. Am ajuns langa ei le-am dat binete si am intrat in vorba (erau doi) si am aflat ca sunt din stana de pe Culmea Dragsanului si ca anu asta au vazut putini turisti, sa le facem poze sa le trimitem acasa (si le-am luat adresa si o sa le trimitem poze frumoase cu niste ciobani adevarati ce pastoreau mioare cu lana de aur). Si am ajuns in Saua Plaiul Mic de unde ne-am uitat cu jind spre Poarta Bucurei si celelalte minunatii pe care le stim si am coborat la cab. Buta. Am mancat bine, ne-am refacut proviziile de apa am admirat pastravii din bazinul amenajat langa cabana si am pornit (17:30) spre Saua Scorota. Marcajul e sporadic atat CG cat si Bulina Galbena.Traseul ocoleste pe partea dreapta stana de langa cabana si apoi isi schimba directie spre Vf. Piule si ajunge in final in Saua Scorota unde am prins ceva urme vagi de semnal (orange) care au fost insa suficiente sa putem comunica acasa. CG urca pe Vf Piule, Bulina coboara spre Campusel pe valea Scorota (cu apa). Bine-nteles ca traseul trece in coborare chiar PRIN stana din Scorota. In 5 secunde de la primul latrat eram inconjurati de vreo 7-8 dulai. Am adoptat formatia "arici" pana ciobanii au domolit zarva iscata in linistea vaii. Coborarea a decurs fara alte incidente pana in drumul forestier. Este in portiunea finala de coborare o bucata de chei de toata frumusetea.
06 august ora 09:00 plecam spre creasta Oslei. Am ales varianta de urcare pe langa Campusel I, pe valea Ursului in sus pana la gol alpin. Aceasta creasta se aseamana mult cu cea a Pietrei Craiului inclusiv la lipsa apei. Am alimentat cu apa de unde inca mai era astfel incat sa avem 2l de fes. Am mers in stanga pe sub creasta prin pajistea alpina. Era sa calc pe un serpisor ce se sorea chiar in poteca. Nu era mai lung de 50-60cm si avea modelul in zig-zag. N-am vazut sa aiba sau nu corn la cap da mai bine ca am avut io noroc la necalcat si am ajuns in creasta (daca il calcam poate nu mai ajungeam...) capatul dinspre Campu lui Neag (ora 13:00). Nici un marcaj ceea ce nu ma deranjeaza. E vizibilitate f buna si nu ai cum ratacii pe creasta. Da de jnepenis ai parte din plin pe prima portiune in care si urci accentuat spre primul varf al crestei. Am si gasit termen pentru mersul prin jneapan: jepilibristica. Sa nu care cumva sa folositi acest termen fara acordul cumnatului meu (care este autorul):). Odata trecuti de jnepenis creasta e "curata". Marcaj de creasta BR f slab vizibil ici colo pe calcare. Panorama fantastica asupra Retezatului, Piule, Piatra Iorgovanului, Godeanu, Lacul lui Iovan. Sapca isi face datoria sa-mi protejeze inteligenta la asa fluid de lava solara. Apa scade alarmant de repede din Platypus (sistem de hidratare). Daca as avea o masura exacta a distantei parcurse pe creasta v-as putea spune cu ce viteza medie am parcurs-o in… litrii la 1000 de metrii:). La ora 16:00 am inceput coborarea din creasta. Ochisem io niste drumuri forestiere pe o culme defrisata ce ne-ar fi condus mai lejer spre drum. Da n-a fost sa fie asa de simplu cum speram… Am trecut mai intai printr-o portiune de ienupar si afine, apoi prin padure deasa, am reusit sa ajung in drumurile ochite in prealabil… drumuri "inecate" in vegetatie. Mi-am luat mustrarile de rigoare, m-am scuzat repede ca "Da de sus se vedea altfel" si am pornit-o inainte sa "deschid" drumu'. "Cu cantec inainte, mars!" Nu ma intrebati ce-am cantat ca nu mai stiu decat ca am ragusit. Eu si… Cerbul de Aur!:) Am castigat apa rece cand am reusit in sfarsit sa ajung in firul vaii la drumul forestier ce iese chiar pe langa Campusel II in drumul lui Basescu. "Prietenii stiu de ce" am cantat pana am ragusit:))). La 17:20 eram la corturi.
07 august ora 14:00 am ajuns la Ponoarele (langa Baia de Arama in Podisul Mehedinti). Lacul Zaton este secat. Am intrat in gura Pesterii Ponoarele am pozat Podul lui Dumnezeu. Am plecat spre Baile Herculane prin Baia de Arama. Drum frumos si relativ bun. La 7 Izvoare multa lume, masini, vanzoleala. In Baile Herculane langa statuia impunatorului Hercule cladirile cu arhitectura aparte sunt jalnice/parasite. Initiativa particulara construieste haotic vile/hoteluri noi, viermuiala, aglomeratie. Am instalat tabara intr-o livada spre cheile Pecinisca prin amabilitatea unui localnic propritar al livezii.
08 august dimineata am parcurs scurtele dar frumoasele chei Pecinisca. Vom revenii cu siguranta in zona pentru ca sunt multe de vazut/simtit. Deocamdata treburile de-acasa ne chema mult prea devreme din aceasta iesire nu inainte de a mai smulge in viteza (a masinii) o clisura a Dunarii cu ale ei Cazane.

Despre "unde dai si unde crapa"

Va spune io cum sa plecati pe V. Morarului si sa ajungeti la Biserica (Neagra) in Brasov.
Raspunsul e simplu (l-am aflat si io de-abea ieri 31 august 2008)... Zmeura s-a copt! Mananci linistit si... de-odata vezi ca nu esti singur... Norocul nostru cu cei 200m care erau intre si ne-au permis o retragere destul de ordonata/nepanicata/fara maro:). Oricum, dupa clipele in care ne-am reperat reciproc nu a incercat sa vina direct spre noi. Si-a continuat ritualul mesei dupa care a coborat chiar in fir in amonte de noi. Se auzeau trosnituri de vegetatie uscata calcata dupa care vegetatia se misca semn ca isi facea "de treaba" coborand spre noi. Probabil ca era intrigat/interesat de micile mogaldete colorate vazute mai jos in fir. Am renuntat la traseu, ne-am intors la Gura Diham si am ajuns la Biserica Neagra in Brasov. V. Morarului e tot acolo si ramane sa o mai facem altadata "cand stapanu' nu-i acasa."
Respect pentru Natura! Ture faine, fara intalniri nedorite cu Mos Martin (adevaratul stapan al zmeurei, al vailor, al padurilor).